De la pețit la iertăciune
Totul începe cu „pețitul” – momentul când mirele, însoțit de pețitori, merge să ceară mâna fetei. Urmează logodna, unde se stabilesc darurile și zestrea. Dar adevărata magie începe în ziua nunții, când satul întreg prinde viață. Mireasa este gătită de „druște”, iar cântecele de jale alternează cu cele de veselie. Lacrimile părinților se amestecă cu emoțiile tinerilor, într-o clipă unică numită „iertăciunea” – despărțirea fetei de casa părintească.
Simboluri vii: bradul mirelui și jocul găinii
Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri este „bătutul bradului mirelui”. Tinerii împodobesc bradul cu flori și panglici, semn al tinereții și al puterii. Acesta este purtat cu mândrie în alaiul mirelui, însoțit de muzicanți și voie bună.
Și pentru că o nuntă ardeleană nu ar fi completă fără haz, nu lipsește „jocul găinii” – o scenetă satirică în care o găină împodobită cu panglici este oferită mirelui contra cost.
Strigarea darului – bucurie și voie bună
La ospăț, „vornicul” are un rol aparte: el face „strigarea darului”, anunțând cu umor ce au dăruit nuntașii. Fiecare dar e însoțit de glume și strigături, iar atmosfera devine tot mai veselă.
Transformarea miresei
Un moment de mare însemnătate este schimbarea cununii cu basmaua. Mireasa, fată până atunci, devine femeie măritată, marcând trecerea către o nouă etapă a vieții.
Cum se fac invitațiile
Cu mult timp în urmă, viitorii miri se duceau personal să-i invite pe cei dragi la marele eveniment, ritual care se realiza, în general, în trei etape: cu o lună înainte de petrecere, cu două săptămâni înainte și în săptămâna petrecerii.
Ei erau însoțiți de vornic și de prietenii apropiați, băieți și fete îmbrăcați în costume populare de altădată. Toți aveau în mână o ploscă umplută cu țuică sau vin.
Sătenii, se spune că obiceiul a rămas și acum în unele sate, confirmă participarea la eveniment bând o gură din plosca oferită de acești tineri.
Trimiterea în scris a invitațiilor
Invitațiile de nunta în Ardeal, așa cum cere tradiția, trebuie să anunțe data nunții, numele mirelui și al miresei, numele nașilor, locul și ora unde se va ține cununia religioasă. Urmează numele restaurantului și ora la care va începe petrecerea propriu-zisă.
Înainte, invitațiile se făceau imediat după logodnă. Astăzi se trimit cu multe luni înainte de eveniment pentru ca invitații aleși de miri să aibă timp să se pregătească.
În privința modelului de invitații, foarte apreciate, ca în toate zonele țării, sunt cele cu motive florale, iar textul trebuie ales cu grijă, ca să evidențieze importanța evenimentului și să rămână neșters în memoria tuturor.
Totuși, pe alocuri, chiar dacă invitațiile sunt scrise, încă se păstrează tradiția de invitație personală. Atât mirii, cât și părinții acestora, merg la rude și prieteni pentru a le înmâna personal invitațiile. Aceștia nu trebuie să dea răspunsul pe loc, invitațiile incluzând numerele de telefon ale mirilor și o dată limită de confirmare a prezenței la eveniment.
O nuntă ardelenească este mai mult decât un eveniment: este o lecție vie de cultură, un spectacol în care tradiția se transmite prin cântec, dans și simboluri pline de emoție. Dar așa cum generațiile trecute și-au pus amprenta asupra obiceiurilor, și mirii de astăzi aduc propriul lor suflu.
Un exemplu simplu este modul în care își invită nuntașii: dacă odinioară vornicul mergea din casă în casă cu vestea cea mare, astăzi invitațiile digitale fac același lucru, dar într-o manieră modernă, rapidă și prietenoasă cu mediul. În câteva secunde, vestea bucuriei ajunge la toți cei dragi, iar tradiția întâlnește tehnologia într-un mod firesc.
👉 Așadar, chiar dacă lumea se schimbă, esența nunții rămâne aceeași: celebrarea iubirii și a legăturii dintre oameni. În Ardeal, aceasta va fi mereu îmbrăcată în cântec, voie bună și respect pentru obiceiurile strămoșești – fie că invitația sosește pe hârtie, prin viu grai sau… pe telefon.